Fotbal la feminin. O zi din viaţa unei jucătoare

Sunt tinere, le place sportul şi muncesc pe teren mai ceva ca un bărbat. Este vorba despre cele 17 jucătoare de la FC Alice & Tunes, echipa de fotbal feminin a Piteştiului care activează în liga întâi. Formaţia a fost înfiinţată la 24 august 2008, de către Ion Tunaru, antrenorul şi preşedintele clubului sportiv Alice & Tunes.

“Am văzut cum băieţii care se antrenau la mine mi-i tot luau alţii pe la alte cluburi şi atunci m-am gândit să înfiinţez o secţie de fete, pentru că pe ele n-o să mi le ia nimeni”, spune, cu zâmbetul pe buze, Ion Tunaru.

Din bănci în liga întâi

Pasiunea comună a celor 17 fete, fotbalul, le-a adus către această echipă, în urma preselecţiilor organizate în licee. Cristina Sandu are 16 ani şi este cea mai mică dintre componentele lotului. “Joc fotbal de când aveam câţiva ani. M-a atras dintotdeauna acest sport. Meciurile se desfăşurau în parcare, la şcoală, apoi peste tot”, spune ea. Face parte din echipă încă de la început. “Am participat la peste 40 de meciuri, pentru că am fost selectată şi pentru naţionala de junioare”, spune atacantul. Cristina, care este golgheterul echipei, cu peste 10 goluri înscrise, se consideră norocoasă pentru că poartă acelaşi număr pe tricou ca şi preferatul ei, Ronaldo. “Port numărul 7 şi îmi doresc să ajung măcar pe sfert cât favoritul meu”, spune ea.

Fotbalista de “10” e prietenă cu Dică

Elena Mirică are 28 de ani şi este totodată şi cea mai în vârstă dintre fotbaliste, dar şi căpitanul echipei. “De la 7 ani joc fotbal. Am jucat şi la Argeşul, în echipa de băieţi. Am numărul 10 pe tricou, ca al lui Hagi şi Mutu”, declară ea. Încă din copilărie, tânăra a avut de la cine să înveţe tainele acestui sport. “Am copilărit împreună cu Nicolae Dică, care acum este la Manisaspor, eram vecini. De la el pot să spun că am învăţat să joc fotbal. Suntem prieteni buni, când vine acasă mereu mă întreabă ce am mai învăţat”, spune Cristina. Şi cum orice echipă are şi cel puţin un portar în lot, sârboaica Alina Tomacsek şi-a luat în serios misiunea. “Eu sunt şi jucător de teren, dar şi portar de rezervă. Trebuie să spun că, în acest campionat, cu mine în poartă, nu am luat niciun gol”, se mândreşte ea. “Este o responsabilitate uriaşă să fii portar. Se pune mare presiune pe tine, iar înjurăturile tu le cam ei”, recunoaşte Alina.

În ceea ce-i priveşte pe băieţi, jucătoarele recunosc că s-a întâmplat de multe ori să vină şi să le facă galerie, să le fluiere şi să le adreseze complimente. “Băieţii se comportă bine cu noi, n-avem probleme, dar fetele sunt cele care ne privesc ciudat, ne spun că asta e o meserie masculină”, spune Cristina Sandu.

Nu au vestiare

O zi din viaţa fotbalistelor se împarte între liceu, facultate, job şi antrenamente. Pentru Cristina Chiper (mijlocaş/atacant), este o perioadă mai încărcată. “Sunt în clasa a douăsprezecea. Mă duc la şcoală, apoi mai învăţ pentru bac şi apoi vin, seara, la antrenamente”, spune fata care este din Republica Moldova.

Problema majoră pentru fetele antrenate de Ion Tunaru este lipsa unui vestiar. De fiecare dată când vin pe terenul sintetic din cadrul Complexului “Nicolae Dobrin” ele sunt nevoite să îmbrace echipamentul printre cavouri, pentru că se schimbă în cimitirul “Sfântul Gheorghe” de lângă stadion. Cu toate aceste probleme, ele îşi permit să viseze că, într-o zi, vor ajunge să joace chiar pe celebrul Santiago Bernabeu din Spania.

Acest articol a fost publicat în Alice & Tunes, Liga I feminin și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s